Dermatita atopică este o boală cronică a pielii, inflamatorie şi recidivantă, de origine necunoscută, dar care se asociază frecvent cu un istoric familial de atopie şi care apare de obicei în primii ani de viaţă. Aceasta se caracterizează prin prurit, leziuni eczematoase, xeroză şi lichenificări.
Pentru a i se pune diagnosticul de dermatită atopică, pacientul trebuie să prezinte o afecțiune cutanată pruriginoasă în ultimele 12 luni (sau părintele raportează o roșeașă sau un prurit la copil) plus cel puţin 3 dintre următoarele manifestări :
1.Debutul sub 2 ani (nefolosit în caz copillor sub 4 ani).
2.Istoric de eczemă flexurală (sau eczemă care afectează obrajii, fruntea și extremitățile membrelor la copii sub 4 ani)
3. Istoric de piele uscată
4. Istoric personal de astm sau rinită alergică: (sau istoric de afecțiune alergică la rudele de gradul întâi la copii sub 4 ani)
5. Eczemă flexurală vizibilă conform protocolului fotografic
Implicaţiile dermatitei atopice
Manifestările cutanate ale dermatitei atopice reprezintă o problemă importantă pentru pacienţi şi familiile acestora, cauzând deseori un stres psihologic. Acestea duc în timp la tulburări ale somnului şi a activităţilor zilnice, având un efect negativ asupra calităţii vieţii. S-a demonstrat că dermatita atopică este prima manifestare a bolilor alergice şi totodată primul pas în apariţia marşului atopic („atopic march”). Acesta se referă la un grup de afecţiuni alergice care apar în principal în timpul copilăriei: dermatita atopică sau eczema, alergii alimentare, rinita alergică şi astmul alergic
Un studiu recent a arătat că 50 % din copiii cu dermatită atopică sunt predispuşi să facă astm şi aproximativ 75% rinită alergică în primii 6 ani de viaţă.
Ştiindu-se că sensibilizarea pielii precede sensibilizarea căilor aeriene şi că eczema este un punct de intrare pentru bolile alergice ulterioare, s-au realizat studii care au arătat că tratarea acesteia poate duce la reducerea severităţii astmului sau rinitei alergice sau chiar la stoparea apariţiei acestora.
Incidenţa dermatitei atopice
Dermatita atopică este o patologie care apare în 85% din cazuri în primul an de viaţă şi în 95% din cazuri înainte de vârsta de 5 ani. În adolescenţă aceasta poate avea perioade complete de remisiune.
Incidenţa apariţiei dermatitei atopice a crescut în ultimii ani, mai ales în ţările dezvoltate, afectand la nivel global 10 – 20% dintre copii şi 1 – 3% din adulţi, prevalenţa acesteia triplându-se în ultimii 40 de ani. Aceasta afectează persoanele de toate rasele fără o anumită predilecţie, iar raportul bărbaţi femei este de 1:1,4. Factorii implicaţi în apariţia dermatitei atopice sunt factori genetici, imunologici si de mediu. De exemplu, dermatita atopică este mult mai frecventă la persoanele care trăiesc în mediul urban faţă de cel rural şi prevalenţa acesteia este mult mai mare în ţările dezvoltate. S-a observat că imigraţii care provin din ţările în curs de dezvoltare şi trăiesc în ţările dezvoltate au o incidenţă mai crescută a dermatitei atopice. De asemenea, riscul de apariţie este mai mare şi la copiii care provin din familii mai mici şi cu un statut socioeconomic mai dezvoltat. O explicaţie frecventă pentru această creştere a prevalenţei este reprezentată de „hygenic hypothesis” care sugerează faptul că stimularea sistemului imun prin expunerea la virusuri, bacterii sau endotoxine în perioada prenatală sau în cadrul copilăriei precoce poate preveni apariţia bolilor alergice precum dermatita atopică sau astmul.
Factorii genetici au un rol important în patogenia apariţiei dermatitei atopice, dermatita atopică este o boală genetică bazată pe interacţiunile dintre un număr încă necunoscut de gene şi factorii de mediu. Într-o familie în care un copil este afectat de dermatită atopică, de obicei există un istoric familial de eczemă, rinita alergică sau astm.
Factorii de mediu au un rol important în apariţia dermatitei atopice. Aceştia sunt reprezentaţi de factorii emoţionali, substanţele iritante, agenţii microbieni, alergenii din mediu şi cei alimentari.
Studii au arătat că factorii psihologici precum caracteristicile personalităţii şi stresul psihologic au implicaţii în exacerbarea simptomelor cutanate ale dermatitei atopice. Evenimentele stresante preced de obicei simptomele dermatitei acute precum mâncărimea ceea ce duce la scărpinat şi la deteriorarea pielii.
Factorii iritanţi sunt frecvenţi implicaţi în apariţia simptomatologiei dermatitei atopice. Aceştia afectează funcţia de bariera a pielii prin alterarea compoziţiei lipidelor epidermale, secreţia crescută de histamina sau chiar prezenţa unei reacţii inflamatorii subclinice. Intoleranţa la lâna care a fost definită ca şi criteriu de diagnostic se bazează pe efectul iritant al acesteia pe pielea atopică.
Infecţiile sistemice sau locale determină o afectare a răspunsului imun celular (creşterea limfocitelor şi monocitelor) în dermatita atopică. De asemenea, s-a demonstrat că simptomele pot scădea în intensitate la administrarea de antibiotice care scad superantigenele din piele. Se consideră că şi Pityrosporum ovale, un saprofit prezent pe piele, poate determina un răspuns imun specific prin creşterea numărului de limfocite şi poate provoaca leziuni de eczemă la nivelul feţei şi gâtului la pacienţii cu dermatita atopică.
Deşi unele infecţii pot fi trigger pentru apariţia dermatitei atopice, numeroase studii au arătat că lipsa infecţiilor în copilăria precoce şi lipsa contactului cu agenţi infecţioşi creşte riscul de apariţie a acestei patologii. Poluarea este un alt factor de risc important observându-se ca prevalenţa dermatitei atopice este mult mai crescută la copii care trăiesc într-un mediu cu un grad crescut de poluare.
Alergenii inhalatori influenţează apariţia dermatitei atopice. Se ştie că apariţia dermatitei alergice de contact este provocată de contactul moleculelor mici alergenice care au contact direct cu pielea sau cu membranele mucoaselor. Praful de casă este des incriminat în apariţia eczemei, peste 90% din persoanele cu dermatita atopică sau astm bronşic fiind hipersensibile la acest alergen Exacerbările simptomelor cutanate cauzate de praful de casă sunt presupuse a fi datorate atât inhalării acestuia cât şi contactului cutanat. Sensibilizarea la polen şi prezenţa alergenilor de la animale pot fi de asemenea triggeri pentru apariţia reacţiilor eczematoase.
Ingestia alergenilor alimentari poate duce la un răspuns imunologic diferit şi ulterior la apariţia manifestărilor clinice. Proteinele active imunologic din mâncare pot intra în circulaţie şi chiar ajunge la nivelul pielii. Se consideră că la pacienţii cu dermatită atopică este prezentă o permeabilitate intestinală mai crescută ceea ce poate creşte reabsorbţia acestora.
Tratament
Dermatita atopica poate fi o afectiune persistenta fiind necesare numeroase variante de tratament pe o perioada mai lunga de timp. Este importanta diagnosticarea precoce care poate opri evolutia bolii si minimiza simptomele. Diagnosticul trebuie realizat de catre un medic dermatolog care poate prescrie un tratament corespunzator afectiunii. Acesta poate include creme topice cu corticosteroizi, creme emoliente, tratamente orale antihistaminice sau care pot scadea gradul de inflamatie sistemica. Chiar daca tratamentul este eficace, dermatita atopica poate recidiva in anumite situatii, neexistand un tratament definitiv.
Pentru mai multe informatii si un tratament personalizat va asteptam in clinica noastra
